DeKlausen - management and sales consulting
HOME CONTACT HARTA
 
 
Training Specializat Team Building
Consultanta Management Consultanta Resurse Umane
Construim echipe durabile
 
 
Articole
Management
Vanzari
Soft Skills
Newsletter

Managerii, vibratia si paianjenul

Continuam exercitiul de suprapunere a legilor universale peste statutul de manager si daca data trecuta am aflat ca toti suntem unul, acum va propun sa descoperim cum vibram impreuna.

Legea vibratiei spune ca totul in Univers se misca, vibreaza, si calatoreste in tipare circulare. Aceleasi principii ale vibratiilor in lumea fizica se aplica gandurilor noastre, sentimentelor si dorintelor. Fiecare sunet, lucru, si chiar gand are frecventa proprie de vibratie, unica in sine.

Ca sa intelegem mai bine, ne putem imagina o retea asemanatoare cu panza unui paianjen care la cea mai mica atingere vibreaza si genereaza o reactie, in acest caz a paianjenului care stie ca va avea parte de cina si de data aceasta.

Pe acelasi model, modul in care alegi sa actionezi ca manager, poate genera reactii de tipuri diferite care pot afecta intr-un fel sau altul sistemul (echipa, organizatia) in care esti integrat si te pot afecta in mod direct.

Organizatiile sunt facute din oameni si oamenii au marea inzestrare de a simti si aceasta este si marele merit al vibratiei – se simte.

Asa ca te provoc la urmatorul exercitiu. Sa luam doua situatii diferite din viata unui manager.
Prima: coordonezi o echipa de vanzari inca in formare. Din aceasta echipa face parte si o persoana care se dovedeste a fi mai potrivita pentru o munca de backoffice, insa politica si structura companiei nu-ti permit sa astepti pana i se gaseste un loc acestei persoane si, desi consideri ca este un om valoros, care ar merita pastrat trebuie sa renunti la el si sa-i comunici ca nu-l poti pastra in echipa ta de vanzari si nici in companie.

Ce simti? La nivel fizic. O parere de rau insotita de o strangere de inima. Un pietroi in stomac? O incordare cu pumnii stransi?
Poate situatia data nu seamana cu realitatea ta, dar poti lua orice alt exemplu in care te-ai simtit asa.
O astfel de stare poate fi descrisa ca vibratie joasa.

In al doilea caz, sa ne gandim la acele momente in care echipa ta tocmai si-a depasit targetele dupa o luna in care a lucrat in armonie cu dedicare si implicare 110% si bucuria tuturor este fara limite, atmosfera este ca de sarbatoare.
Cum te simti? Nu e ca si cum ai putea sa zbori? Nu simti cum te “gadila burtica” cum zice fiul meu cand se da in leagan.
Putem descrie aceasta stare ca vibratie inalta, ca la muzica – o melodie frumoasa ne inalta spiritul.

Cum totul in Univers e miscare si vibratie, nu ai cum sa eviti intalnirea cu astfel de situatii fie ele de vibratie joasa sau inalta, dar poti antrena atitudinea cu care le primesti.
Calea pe care am descoperit-o si care a dat rezultate a fost aceea de a ma antrena si de a-i antrena pe oamenii cu care am lucrat sa fim deschisi pentru invatare – adica sa primim orice situatie si orice persoana fie ele bune sau mai putin bune ca pe experiente de invatare.
Fie ca simti strangere de inima, fie ca te gandila burtica, daca iti iei ragazul sa te intrebi ce ai de invatat si, mai ales, ce-i poti oferi celuilalt, cum il poti ajuta sa invete ceva bun si sa mearga mai departe imbogatit cu o experienta pozitiva, atunci orice vibratie joasa se poate transforma in una inalta si orice situatie traita capata valoare atat pentru tine cat si pentru cei cu care lucrezi. Asta inseamna sa vibram toti la unison.

Asadar, totul este miscare, totul vibreaza. Vibratia poate fi joasa sau inalta. Nu te poti feri de vibratie, nu poti iesi din circuit. Dar te poti antrena sa transformi orice experienta in una cu valoare adaugata abordand orice situatie cu intrebarea: ce am de invatat din asta?

Si, cine stie, poate chiar te imprietenesti cu paianjenul.


In loc de poveste, un citat din Albert Einstein

Fiinta umana face parte integranta dintr-un ansamblu mai mare, pe care noi il numim Univers. Ea este limitata de timp si spatiu. Omul se experimenteaza pe sine, gandurile si sentimentele sale, ca fiind separate de restul Universului, dar aceasta nu este decat o iluzie optica a constiintei sale. Aceasta iluzie este un fel de inchisoare in care traim cu totii si care ne limiteaza la dorintele noastre personale si la afectiunea pentru cele cateva persoane din jurul nostru. Misiunea noastra este de a ne elibera din aceasta inchisoare prin largirea cercului compasiunii astfel incat aceasta sa imbratiseze toate creaturile vii si intreaga natura, in toata splendoarea ei. Chiar daca nimeni nu poate realiza in totalitate acest lucru, insasi incercarea de a-l transpune in practica ne conduce la eliberare si reprezinta un fundament pentru siguranta noastra interioara.


Ana Maria Negrii
Project Manager